Încărcat de

Elementele procesului de comunicare

Definită în modul cel mai simplu, comunicarea constă într-un proces de transmitere a informaţiilor, ideilor şi opiniilor de la un individ la altul şi de la un grup social la altul. Lumea exterioară, natura în varietatea ei, ca şi nenumăraţii actori sociali, semeni ai noştri, cu toţi emitem semnale, în afară sau spre propria noastră persoană.

Procesul de comunicare

Devenim, prin urmare, receptori ai unor informaţii pe care le-am interceptat din întâmplare, chiar dacă nu ne erau direct destinate. Orice mesaj presupune emiterea unei informații, prin semnale codificate, în direcţia unei ţinte determinate, cel mai adesea un interlocutor, fără retur obligatoriu.

Aceasta emisie se efectuează într-un context de obiective şi roluri, conform unei codificări, fără a putea eluda, însa, posibile distorsiuni, care pot proveni din discordanţele de atitudine sau de concepţie dintre emițător elementele procesului de comunicare receptor, dar şi din diferenţele notabile dintre registrele de limbă utilizate; de cele mai multe ori însă, distorsiunile sunt provocate de condiţiile imperfecte de producere a comunicării sau de perturbările efective ale acesteia, care pot afecta atât transmiterea semnalelor cât şi receptarea lor.

Codificarea este operaţia prin care iniţiatorii comunicării işi traduc ideile în seturi de simboluri. Simbolurile conţin informaţia sau mesajul.

elementele procesului de comunicare Orientul Mijlociu Dating Site

Decodificarea este procesul prin care destinatarul interpetează mesajul receptat prin cel puţin două operaţii cognitive: asociază o semnificaţie şi încearcă să descopere intenţia destinatarului. Feed-back-ul este pasul care încheie episodul comunicării. El poate lua forme diferite: o întrebare care cere suplimentarea informației, o aprobare sau, chiar, tăcerea.

Funcţiile feed- back-ului includ informarea partenerului şi corectarea mesajului de către destinatar. In această ipostază, comunicarea presupune reversibilitatea mesajelor în cadrul relaţiei care reuneşte două entități, chiar dacă mesajele nu sunt de acelaşi ordin.

Ea implică crearea unui sens în funcţie de corelările neîntrerupte dintre capacitatea noastră de percepere a semnalelor, de bogăţia vocabularului pentru a le putea decodificade imaginaţie pentru a le interpreta, ca şi de memorie, pentru a le menţine coerente, pentru că, la rândul nostru, să devenim emiţători şi să adresăm mesaje în retur.

Răspunsurile pot fi de tip feead-back sau de tip retroacţiune, constituind reformulări conform codurilor noastre, vizând limbajul general şi limbajele tehnice, care formează vocabularul nostru personal, sau răspunsuri personalizate la ceea ce am considerat că se poate stabili ca semnificaţie pentru mesajele primite. Orice comunicare se realizează printr-o serie întreagă de relaţionări între vocabularele, imaginile și percepţiile aflate în elementele procesului de comunicare.

elementele procesului de comunicare Ce este o fata care cauta un barbat

La nivel experimental, lucrările iniţiate de echipa lui Charles Lewin, reunite sub numele de dinamica grupurilor, au arătat că, dacă s-ar diminua constrângerile structurale, raporturile dintre diferiţi membri ai unui grup ar deveni dificile, nesigure, cu puternice oscilaţii emoţionale. Factorii care distorsionează claritatea mesajului au fost numiţi zgomot şi pot interveni în oricare fază a procesului comunicării, în formularea mesajului, în interpretarea lui sau în mediul comunicării.

Comunicarea reprezintă înţelegerea dintre două sau mai multe entităţi.

Examinata prin prisma comunicarii, orice comunicare orala reprezinta un transfer de informatii de la o sursa - emitator la receptor. Intre cei doi poli se suprapune „canalul' sau calea de comunicare - undele sonore in cazul comunicarii orale directe.

Această înţelegere se bazează pe transformare şi contra-transformare informală, pe emisie de informaţie şi pe percepţie şi acordarea unui sens acestei informaţii.

Comunicarea înseamnă comunitate. Grupările de entităţi distincte care ajung la un nivel de coeziune care respectă aceste valori şi norme, care au ţeluri comune şi sunt dependente reciproc, sunt capabile să creeze şi structuri sociale intra-grup.

Comunicarea înseamnă participare şi co-participare. Comunicarea este un proces în care se elementele procesului de comunicare şi se primesc informaţii, este un proces implicativ în care participarea membrilor este necesară. Comunicarea însemnă organizare. Organizarea este în strînsă legătură cu acţiunea. Comunicarea organizată precum şi acţiunile organizate sunt concepte de bază ale domeniului relaţiilor publice.

Comunicarea implică neînţelegere.

Componentele procesului de comunicare

Comunicarea — neînţelegere are un rol important în dinamica de grup. Neînţelegerea poate să apară între emiţător şi receptor cînd fluxul de informaţie este bruiat, dar se poate datora însă neintersectării de semnale aparţinând receptorilor entităţilor participante la transferul şi intratransferul informaţiei. Neînţelegerea este benefică grupului atâta timp cât se păstrează în nişte limite şi duce la o confruntare constructivă de păreri şi idei.

Este o sursă a lipsei de monotonie, scăpînd grupul de efectele nocive ale unanimităţii şi aplatizării. Totalitatea relaţiilor interumane, a proceselor sociale din cadrul unui grup social, al unei instituţii sau al societăţii în ansamblul ei, nu s-ar putea realiza fără directa implicare a actului comunicării. Însăşi existenţa, structura şi funcţionalitatea societăţii nu ar fi posibilă fără schimbul de informaţii, idei, opinii, sentimente de la o persoană către alta, de la un grup la altul sau între diverse organizaţii.

Întreaga infrastructură a interacţiunii elementele procesului de comunicare este de natură comunicaţională, întrucât în absenţa trimiterii de mesaje, codificării şi decodificării lor, precum şi a relaţiei de răspuns feed-back a participanţilor la actul de comunicare nu s-ar înfăptui cu eficienţă nici un tip de relaţie interumană.

Comunicarea depinde şi de tipurile de limbaje folosite, care, utilizate de unul dintre participanţi conferă mesajului anumite semnificaţii.

elementele procesului de comunicare Cauta? i femeie Yverdon

Limbajului verbal, reprezentat de limba vorbită de locuitori i se adaugă, completându-l şi întregindu-l, elemente care includ gesturi, vestimentaţie, mirosuri, gusturi, toate folosite în cadrul comunicării, oferind sensuri şi interpretări variate. Fiecare act de locuţiune transmite mesaje şi prin intermediul acestor limbaje speciale, uneori putând fi în contradicţie cu ceea ce se enunţă.

Capacitatea obiectelor de a semnifica este deosebită, ele transmiţându-ne sensuri, chiar dacă nu ni se vorbeşte. Semnificaţia limbajului non-verbal este dependentă de personalitatea şi nevoia socială a locutorului, ca şi de contextul de desfăşurare a procesului comunicării.

  1. Site- ul de dating polonez in Fran? a
  2. Femeie care caută reclame pentru bărbați
  3. А Смит тем временем безучастно продолжал свои комментарии: - Как вы видите, у Танкадо случился мгновенный сердечный приступ.
  4. Одному несчастному азиату стало плохо.
  5. Он думает, что я балуюсь наркотиками.
  6. Ureaplasma Search la om

Comunicarea non-verbală, reprezentată de acte precum râsul, căscatul, strigătul, mormăitul, dar şi expresia facială, gesturi, în special mişcările mâinilor, corpului, poziţii adoptate, orientarea privirii, contactul vizual, proximitatea poziţiei, deţine o semnificaţie intrinsecă.

Aceste elemente de limbaj non-verbal sunt asociate celui verbal în mod semnificativ. Aşa cum afirmam mai sus, chiar şi în absenţa limbajului verbal, aceste elemente sunt suficiente pentru a comunica. Bariere în comunicare şi înlăturarea lor Doctor Leonard Saules, de la Grand School of Business Universitatea Columbia 2, considera că în procesul de comunicare pot interveni următoarele tipuri de bariere: 1.

Le Seuil, Paris,p. Aceasta presupune, pe de o parte transmiterea de informaţii, iar, pe de altă parte, gestionarea schimbului de informaţii. Există o serie de caracteristici care ţin de personalitatea comunicatorului şi care contribuie la eficienţa unui act elementele procesului de comunicare comunicare: claritatea, acurateţea, empatia, elementele procesului de comunicare, atitudinea, contactul vizual, înfăţişarea, postura, vocea, viteza de vorbire, pauzele în vorbire.

Claritatea reprezintă organizarea conţinutului de comunicat astfel încât acesta să poată fi uşor de urmărit; folosirea unui vocabular adecvat temei şi auditorului; o pronunţare corectă şi completă a cuvintelor. Acurateţea presupune folosirea unui vocabular bogat pentru a putea exprima sensurile dorite; cere exploatarea completă a subiectului de comunicat. Empatia presupune ca vorbitorul să fie deschis tuturor interlocutorilor, încercând să înţeleagă situaţia elementele procesului de comunicare, poziţiile din care adoptă anumite puncte de vedere, să încerce să le înţeleagă atitudinile, manifestând în acelaşi timp amabilitate şi prietenie.

Sinceritatea reprezintă situaţia de evitare a rigidităţii sau a stângăciei, recurgerea şi menţinerea unei situaţii naturale într-o comunicare.

Atitudinea presupune evitarea mişcărilor bruşte în timpul vorbirii, a poziţiilor încordate sau a unora prea relaxate, a modificărilor bruşte de poziţie sau a scăpărilor de sub control a vocii. Contactul vizual este absolut necesar în timpul dialogului; toţi participanţii la dialog trebuie să se poată vedea şi elementele procesului de comunicare se privească, contactul direct, vizual, fiind o probă elementele procesului de comunicare credibilităţii şi a dispoziţiei la dialog.

Înfăţişarea reflectă modul în care fiecare participant la actul comunicării se priveşte pe sine însuşi: ţinuta, vestimentaţia, trebuie să elementele procesului de comunicare adecvate la locul şi la felul elementele procesului de comunicare, la statutul social al interlocutorilor.

Elementele Procesului de Comunicare

Postura reprezintă poziţia corpului, a mâinilor, a picioarelor, a capului, a spatelui; toate acestea trebuind controlate cu abilitate de către vorbitor.

Vocea trebuie modelată astfel încât să fie auzită şi înţeleasă de cei care ascultă; volumul vocii trebuie reglat în funcţie de sală, de distanţa până la interlocutori, de zgomotul de fond. În ceea ce priveşte viteza de vorbire, aceasta trebuie să fie adecvată interlocutorilor şi situaţiei; ea nu trebuie să fie nici prea mare, pentru a indica urgenţa, nici prea înceată, pentru a nu pierde interesul ascultătorilor.

Pauzele de vorbire sunt recomandate atunci când vorbitorul doreşte să pregătească auditoriul pentru o idee importantă.

elementele procesului de comunicare Cautand femeie Ifrane Maroc

Un rol foarte important în comunicare îl are acţiunea de a asculta Pentru a înţelege de ce acţiunea de a asculta este importantă în comunicare, este necesar să trecem în revistă fazele ascultării. Auzirea, cea mai importantă fază a ascultării, este actul automat de recepţionare şi transmitere la creier a undelor sonore elementele procesului de comunicare de vorbirea emitentului; exprimă impactul fiziologic pe care-l produc undele sonore.

Înţelegerea reprezintă actul de identificare a conţinutului informativ comunicat, precum şi recompunerea sunetelor auzite în cuvinte şi a cuvintelor în propoziţii şi fraze. Cea de-a treia fază a ascultării, traducerea în sensuri presupune implicarea memoriei şi a experienţei lingvistice, culturale, de vorbire a ascultătorului.

Atribuirea de semnificaţii informaţiei receptate se realizează în funcţie de nivelul de operaţionalizare a limbii, a vocabularului sau a performanţelor lingvistice, iar evaluarea, ca fază a ascultării presupune efectuarea de judecăţi de valoare sau adoptarea de atitudini valorice din partea ascultătorului. O comunicare verbală nu este deplină dacă în relaţie nu se află şi un receptor; o bună comunicare, o reuşită a acesteia, depinde şi de atitudinea ascultătorului.

DISTANŢA Modul apropiat: l,25m-2,10m, voce plină şi clară; negocieri SOCIALĂ impersonale, relaţii profesionale la birou, recepţie: comunicare verbală fără contact fizic; frontiere ale teritoriului social al unui individ care iau forma unui birou, unei mese, unui ghişeu, care ţin interlocutorul la distanţă. Distanţă administrativă: simplu client la bancă, sunteţi primit din spatele unui birou.

Modul îndepărtat: 2,10m-3,60m, coeficient ierarhic director general sau nevoie de linişte soţii când se întorc de la serviciu adeseori se aşează pentru a-şi citi ziarul, pentru a se destinde, la trei metri sau mai mult de soţiile lor ; voce mai puternică decât în modul precedent. Locutorul joacă un rol social, poartă o mască profesor - elevi, întâlnire în cerc închis. Privirea nu mai fixează, informaţia devine mai formală, comunicarea interpersonală e săracă.

Modul îndepărtat: 7,50m şi mai mult: celebrarea unui coeficient ierarhic. Pe de o parte, omul politic sau actorul, pe de alta spectatorii pasivi: feed-back-ul funcţionează la minimum.

Discursul este foarte formalizat, gesturile stereotipizate, interlocutorul a devenit simplu receptor şi comunicarea spectacol.

elementele procesului de comunicare doamna caut barbat din knjaževac

Mehrabian şi M. Comunicarea non-verbală are, datorită ponderii ei mari în cadrul comunicării realizată de un individ, un rol deosebit de important. Limbajul non-verbal poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbală. Mai mult, mesajul non-verbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului şi este cel căruia i se acordă de către interlocutor atenţia cea mai mare.

Sunteți pe pagina 1din 21 Căutați în document Elementele procesului de comunicare Indiferent de forma pe care o mbrac, orice proces de comunicare are cteva elemente structurale caracteristice: existena a cel puin doi parteneri emitor i receptor ntre care se stabilete o anumit relaie; capacitatea partenerilor de a emite i recepta semnale ntr-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri de menionat faptul c, n general, n orice proces de comunicare partenerii joac pe rnd rolul de emitor i receptor ; existena unui canal de transmitere a mesajului. Procesul de comunicare ia astfel natere ca urmare a relaiei de interdependen ce exist ntre elementele structurale enumerate mai sus. Aceast relaie de interdependen face ca orice proces elementele procesului de comunicare comunicare s se desfoare astfel: exist cineva care iniiaz comunicarea emitorul i alcineva cruia i este destinat mesajul receptorul. Acest mesaj este o component complex a procesului de comunicare, datorit faptului c presupune etape precum codarea i decodarea, presupune existena unor canale de transmitere, est e influenat de dependena modului de recepionare a mesajului, de deprinderile de comunicare ale emitorului i ale receptorului, de contextul fizic i psihosocial n care are loc comunicarea Alte elemente ale procesului de comunicare sunt: feedback-ul, contextul comunicrii, barierele comunicaionale.

Limbajul corpului contribuie la comunicare prin expresia feţei, mişcarea corpului gesturiforma şi poziţia corpului, aspectul general şi prin comunicarea tactilă. Comunicarea prin expresia feţei include mimica încruntarea, ridicarea sprâncenelor, încreţirea nasului, ţuguierea buzelor, etczâmbetul prin caracteristici şi momentul folosiriişi privirea contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, direcţia privirii, etc.

Faţa este cea mai expresivă parte a corpului şi expresia acesteia constituie un important mijloc de exprimare. În mod normal, ochii şi partea de jos a feţei sunt privite cel mai intens în timpul comunicării.

Se consideră, de exemplu, că într-o conversaţie cu o persoană de gen feminin, ceea ce exprimă ochii este mult mai important decât ceea ce exprimă cuvintele. Mimica este acea parte a feţei noastre care comunică: fruntea încruntată semnifică preocupare, mânie, frustrare; sprâncenele ridicate cu ochii deschişi - mirare, surpriză; nas încreţit - neplăcere; nările mărite - mânie sau, în alt context, excitare senzuală; buze strânse - nesiguranţă, ezitare, ascunderea unor informaţii.

elementele procesului de comunicare Cautand nunta de nunta Thonon- Les- Bains

elementele procesului de comunicare Zâmbetul este un gest foarte complex, capabil să exprime o gamă largă de informaţii, de la plăcere, bucurie, satisfacţie, la promisiune, cinism, jenă. Interpretarea sensului zâmbetului variază însă de la cultură la cultură sau chiar subculturăfiind strâns corelată cu presupunerile specifice care se fac în legătură cu relaţiile interumane în cadrul acelei culturi.

Modul în care privim şi suntem priviţi are legătură cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, încredere şi prietenie. Chiar Femeie chineza cauta franceza a privi sau a nu privi pe cineva are un înţeles.

Privind pe cineva confirmăm că îi recunoaştem prezenţa, că există pentru noi; interceptarea privirii cuiva înseamnă dorinţa de a comunica. O privire directă poate însemna onestitate şi intimitate, dar în anumite situaţii comunică ameninţare. În general, o privire insistentă şi continuă elementele procesului de comunicare. Realizarea contactului intermitent şi scurt al privirilor indică lipsa de prietenie.

Mişcarea ochilor în sus exprimă încercarea de a ne aminti ceva; în jos - tristeţe, modestie, timiditate sau ascunderea unor emoţii. Privirea într-o parte, sau a nu privi pe cineva poate denota lipsa de interes, răceală. Evitarea privirii înseamnă ascunderea sentimentelor, lipsă de confort sau vinovăţie.

Pupilele dilatate indică emoţii puternice. Pupilele lărgite sunt semnul vederii a ceva plăcut, faţă de care avem o atitudine de sinceritate; pupilele micşorate sunt expresie a manifestării nesincerităţii sau neplăcerii; clipirea frecventă denotă femeie datand din Benin. Mişcarea corpului Principalele mijloace ale comunicării care sunt puse în evidenţă prin mişcările corpului sunt gesturile, postura corpului şi comunicarea tactilă.