Povești Și Nuvele-1971 18 Jules Verne-Copiii Capitanului Grant V1

Cauta? i femeie tonneine

Chipul lui François Mauriac pare să nu se fi schimbat demult. Un cap prelung, cu oasele craniului vizibile sub pielea subțire, pleoapa căzută peste ochiul stâng, șanțuri bine săpate de o parte și de alta a gurii împodobite cu o mustață scurtă… Portretele din diverse timpuri și anotimpuri ale vieții sale — între care acela atât de fin desenat de Raymonde Heudebert — fotografiile — Mauriac surâzător, matrimoniale balcesti la Academia Franceză în ziua recepției sale, Mauriac gânditor, înla Aix-en-Provence, împreună cu André Cauta?

i femeie tonneine, Mauriac în biblioteca sa pariziană contemplând rafturile cu cărți, ori șezând într-un fotoliu, sub un stejar, la proprietatea sa din Malagar, toate aceste imagini surprind prin Cauta? i femeie tonneine Femeia evreiasca. S-ar părea că omul acesta nu s-a schimbat deloc, din clipa în care a atins vârsta bărbăției, până în zilele bătrâneții sale actuale, atât de active.

Numai măștile pot să înfrunte atât de bine timpul, să reziste corupției, pentru că sunt rigide, fixate o dată pentru totdeauna. Să fie, oare, chipul lui Mauriac o mască impusă sieși, odinioară, și menținută în ciuda timpului, marele corupător? Am vrea să descoperim adevăratul Mauriac, să-l aducem, cu alte cuvinte, în fața Adevărului.

Din același studiu

Dar, poate, în urmărirea și încercuirea acestui romancier al tenebroaselor destine, nu este calc mai potrivită de urmat decât aceea pe care el însuși o ia, atunci când pornește să-și deseneze un personaj.

Creația romanescă devine, astfel, echivalentul unei cuceriri militare. Adevărul unei făpturi se surprinde asediind-o în ea însăși. La un om a cărui viață, ca și aceea a lui Mauriac, alcătuiește un amalgam cu destinul ficțiunilor sale, adevărul existenței se revelează privind deopotrivă omul și opera, aventura trăită și aventurile născocite.

Dar Mauriac nu e un aventurier decât în măsura în care orice destin e o aventură.

fete căsătorite din Sighișoara care cauta barbati din Iași

S-ar părea că nu e nimic tenebros, nu e nimic neprevăzut în viața sa. Și totuși! Când, cu ani în urmă, prieteni apropiați l-au îndemnat să-și scrie memoriile, el i-a refuzat. Ce eroare, într-adevăr, să ceri unui om atât de discret, confesiuni publice! El este un obișnuit al confesionalului, da, dar al celui privat, tainic, auricular. Un om închis? Mai degrabă ascuns, ca acele case izolate din landă unde se pot petrece crime despre care nimeni nu află multă vreme, ori poate niciodată, nimic.

Dar Mauriac — care publicase cinci volume de Jurnal intim — își va scrie Memoriile interioare Mémoires intérieurs — — și Nouveaux mémoires intérieurs — Refuzând o narațiune autobiografică, va dezvălui totuși multe lucruri. De ce acel refuz inițial? Poate pentru că — romancier iscusit — își dădea prea bine seama că n-a trăit o viață prea dramatică. Viața sa este o linie ascendentă aproape continuă într-o vreme care a frânt dreapta multor existențe. Viața calmă a unui burghez înstărit — o!

Poate o anumită rușine, sau o conștiință Cauta? i femeie tonneine, încărcată, să-l Cauta? i femeie tonneine oprit de a da în vileag amănunte privind propria sa persoană. Într- adevăr, a trăit el, oare, conform moralei, conform credinței sale? Devotații — cunoscându-l prea bine — l-au îndreptat chiar în acest sens.

De fapt, Memoriile interioare nu ne prezintă decât puține amănunte asupra vieții interioare a acestui credincios. Fără Cauta? i femeie tonneine, o delicată sfială, o pudoare care te oprește să vorbești despre cele mai intime maree interioare ale pasiunilor, l-a împiedicat pe Mauriac să-și spovedească cele mai secrete gânduri.

Și apoi, acest scriitor care s-a barbat singur caut femeie brus nu o dată asupra unor figuri detestabile, detestate de cei din jurul lor și de ei înșiși egoism convertit în self-disgustnu se place pe sine.

Nu e nicio complezență a scriitorului față de eroul Memoriilor sale, adică față de sine însuși, după cum autorul romanelor sumbre nu pare să aibă prea multă îndurare față de progeniturile imaginației sale. Ne cunoaștem azi, după Freud, mai bine decât se cunoșteau pe sine un Benjamin Constant, un Stendhal?

Ne putem îndoi. Dar Mauriac, care a trecut prin experiența descoperirilor freudiene privind inconștientul, care a cunoscut și practicat examenul de conștiință reclamat de practica morală a religiei sale, nu putea să evite o anumită luciditate în cunoașterea de sine însuși, nu putea să păstreze prea multe iluzii în legătură cu propria sa persoană.

În Memoriile sale el nu-și va dezgoli inima — după formula lui Rousseau din preambulul Confesiunilor sale — dar nici nu se va amăgi pe sine ca și bietul Jean-Jacques, ale cărui mărturisiri sunt o adevărată apologia pro vita sua.

Nu spune nimic dacă nu ai de gând să spui tot: monologul tău trebuie să fie expresia unei magme. Cauta?

i femeie tonneine vorbi despre sine dar nu va spune totul. Va vorbi pentru că mai mult decât prietenii care l-au incitat să-și scrie Dating Woman Tourlaville., prietenii morți, existențele ratate, eșuate, din jurul său, îl îndeamnă să se mărturisească.

Printre aceștia, un oarecare Philippe Borell, mort în primul război mondial, tulbură conștiința romancierului care a avut o viață atât de împlinită.

Nu i-a fost prea greu să evite un naufragiu de vreme ce valurile l- au cruțat ca pe puțini fii ai acestui secol. Mauriac mărturisește, nu fără oarecare ironie prefăcut-mirată, că n-a făcut un singur război adevărat, o singură călătorie autentică.

Sub pinii de la Malagar, în biblioteca sa pariziană, zilele și anii au trecut calmi, imperturbabili. N-a fost atins de boli interminabile, incurabile, ca Proust, n-a cunoscut mușcătura adâncă a viciului ca Gide, nu și-a tulburat propriile ape ca Caline, n-a fost un chinuit al duhului și creației ca Bernanos.

Nicio mare zguduire. Ocrotit de soartă, a trecut domol din casa sa pariziană unde ierna, la proprietatea sa din regiunea bordeleză unde-și petrecea verile, dintr-un salon de acaju într-altul de palisandru. În timpul primului război mondial, când Péguy e ucis și Apollinaire grav rănit, Mauriac e reformat, apoi înrolat în formațiunile sanitare, își pierde timpul, pentru ca, în sfârșit, să fie trimis cu un detașament la Salonic, unde o febră salvatoare îl reține într-un spital, după care nu-i mai rămâne decât să guste o dulce convalescență în patrie.

Cel de-al doilea război la care participă publicând la Éditions de Minuit celebrul Cahier Noir — Caietul negru — sub pseudonimul Forez nu-i aduce niciun prejudiciu.

Doar glorie, glorie continuă, crescândă, satisfacții peste satisfacții. Și totuși, Mauriac nu este un simplu burghez satisfăcut. Nu este, desigur, niciun jansenist Cauta? i femeie tonneine. E departe de el ascetismul vieții unui Pascal, ori al domnilor de la Port-Royal de care — pe de altă parte — este atât de aproape.

Satisfacția implică o conștiință împăcată cu sine; epicureul, nu se îndoiește de sine, nu regretă voluptățile pe care le gustă. Mauriac nu e nici fariseul care se preface, care se dă drept altul.

Îl vom vedea mărturisind deficiențe grave ale culturii sale, tare morale.

matrimoniale persoane singure femei 50 ani

Hedonismul său — pe care îl mărturisește fără falsă smerenie — nu e acela al estetului. Viața pentru acest scriitor iubind cu patimă concretul, pentru acest om public preocupat de realitățile temporale, pentru acest credincios preferând realitatea umană fumegândelor evaziuni mistice, pentru acest mare burghez, moștenitor al respectului strămoșilor săi pentru lumea dată, viața pentru François Mauriac e o dură realitate.

O realitate pe care, în aspectele ci intime, memorialistul nu o poate mărturisi pentru că e legat de o anumită pudoare foarte specială.

Pudoarea generațiilor dinaintea unui Gide. Mauriac nu va destăinui lucruri despre familia sa, pe care părinții săi nu le-ar fi dat în vileag. Autorul unui Jurnal și al unor Memorii interioare tace în privința celor mai intime evenimente ale vieții sale, pentru că istoria să nu poate fi detașată din contextul unui neam, al unei familii. Într- adevăr, romancierul a istorisit drame familiare petrecute acum un secol, tulburând — crede el — pacea sufletelor de care s-a folosit.

A violat, astfel, o lege a tribului care era de a Dating femei turnee. trăda nimic din ceea ce se petrece înăuntrul comunității. Riscul scriitorului este de a se descoperi pe sine, descoperindu-și eroii. Romancierul se expune pe sine. Or, familia atât de burgheză din femei din cavnic provine Mauriac se închide în sine. Vlăstarul scriitor rămâne o parte a tribului expusă neîncetat atingerilor lumii.

Prin el, tainele familiei încetează de a fi taine. Cât timp scriitorul se exercită pe planul ficțiunilor, riscul de a arăta lumii făpturi croite după chipul și asemănarea doamnelor care au fost înmormântate în cavourile familiei, cu pălării mari în cap și cu cartea de rugăciuni în mână, nu este prea mare.

Dar riscul e mai mare — socoate el — când trebuie să-ți numești mătușile și unchii, bunica ori mama într-o operă memorialistică. Opera lui Mauriac este însă, cu adevărat, o asemenea rană pe Face? i cuno? tin? a liber scriitorul a adus-o în trupul neamului din care se trage, pe care îl demască. Unii scriitori burghezi — un Thomas Mann ori un John Galsworthy — au scris cronica familiei lor, a unei mari familii burgheze. Familia Budenbrook, ori neamul Forsyte sunt asemănătoare, în multe Cauta?

i femeie tonneine, cu acele familii care apar în romanele lui Mauriac cu familia Frontenac, Cauta? i femeie tonneine pildă și cu familia Mauriac ea însăși. Thomas Mann a simțit și el că a săvârșit — dintr-o anumită perspectivă — o trădare față de cei din care se trage, livrându-i publicului.

El știe Cauta? i femeie tonneine, în ceea ce-l privește, la rădăcina sa nu este el însuși, ci o comunitate restrânsă, legată împreună, ca o țesătură peste timp și spațiu. Mauriac e omul care își simte existența, ființa, scufundată în magma unei comunități — a morților, a familiei, a sfinților — ca și un iceberg cu șase părți ale sale scufundate în apă și cu o șeptime, doar, plutind deasupra oceanului.

Din magma aceasta originară, Mauriac a scos la suprafață imagini, scene, făpturi. Casa din Génitrix este casa bunicului, din partea mamei, a bunicului care în s-a speriat de război, și-a lichidat afacerile import de lemne din Austria și a rămas doar cu hectare pădure în lande, cu viile din Malagar și Saine-Croix- du-Mont și cu casa Cauta? i femeie tonneine din oraș.

Familia sa a fost, așadar, prima sa sursă de inspirație. François avea doi ani când a murit tatăl său.

PSIHIATRIE A COPILULUI SI ADOLESCENTULUI

El s-ar putea numi Fiul Femeii, nu al Omului. Al mamei, în umbra căreia și-a petrecut copilăria, de la care a dobândit credința religioasă.

Cauta? i remorca so? ului so? iei mele

De fapt, această credință — esențiala în portretul moral al lui Mauriac — e identică, în cazul său cu nevoia de protecție, de cuib. Scriitorul va rămâne fidel credinței mamei sale, după cum o viață întreagă va încerca să reconstruiască primul cuib al vieții sale, acela în care și-a petrecut copilăria prezervată, ocrotită, cuibul matern.

Mirabel Woman Search.

Dar tentativele de întoarcere în acea vatră originară nu sunt lipsite de o anumită ambiguitate. În iubirea filială pentru mamă, sursă a sensibilității lui Cauta? i femeie tonneine, poți descoperi elementele unui resentiment. În Viața lui Iisus pe care o scrie romancierul catolic, el insistă, surprinzător de mult, asupra severităților lui Iisus față de mama lui.

Iar portretul mamei din Misterul Frontenac, așa cum îl prezintă, la înmormântarea ei, în convorbirea dintre doi intimi ai ei, nu este lipsit de echivocuri. Grijile femeii — creșterea copiilor, bolile, prosperitatea casei, proprietățile — i-au dat un aer sever, i-au inculcat un egoism familiar, o aviditate impersonală în cele materiale, care o apropie de alte eroine pătimașe ale lui Mauriac.

Cât despre mama sa adevărată ficțiunile, oricât ar urma contururile realității, rămân ficțiuniștim că Cauta? i femeie tonneine a urmărit, cu îngrijorare, cariera literar-artistică a fiului ei. Credincioasă practicantă, foarte zeloasă, avea o teamă nespusă ca François să nu se piardă pe sine și prin sine pe alții, să nu scandalizeze. Atunci când, în Memoriile interioare, se gândește să-i evoce pe morții familiei sale, să intre în amănuntele vieții lor, el se teme — cu o conștiință îndoită — că actul literar le va pângări memoria.

Dar nu se poate opri să nu privească necontenit în urmă, spre ei, spre părinții și strămoșii săi, spre propriul său trecut și mai ales spre copilăria sa în care a matrimoniale ploiesti femei în contact direct, nemijlocit, cu ai săi.

A privi în urmă nu este la Mauriac un apanaj al bătrâneții care se complace în retrospecțiuni. Încă din copilărie prefera locul din spatele căruței, acela din care putea să privească înapoi drumul care se desfășura ca o panglică, de Cauta? i femeie tonneine roți, și întinderile lăsate în urmă. Ceea ce va continua să devore din ochi, în timpul vieții, nu va fi viitorul către care se proiectează, ci trecutul pe care l-a trăit și pe care l-a părăsit.

Sau pe care, mai bine zis, nu-l poate părăsi, de care nu se poate rupe cu totul. Aceasta Cauta? i femeie tonneine e la Mauriac o nostalgie a timpului pierdut.

Viteza de intalnire intalne? te

Un alt vlăstar al unei familii burgheze, mai în vârstă decât el, Marcel Proust, a plecat în căutarea paradisului pierdut al copilăriei. Pe Mauriac îl fascinează nu timpul trecut, ci puritatea pierdută. Paradisul din care a fost izgonit nu este doar acela al îmbrățișării materne, acordate ritual ca o cuminecătură, ci acela al unei nevinovății care luminează totul, Alege?

i site- ul dvs. de dating sfințește lumea. Dorința tainică a lui Mauriac ca și a altora rămâne o nepotolită sete a purității pierdute. Ce voluptate simte scriitorul la simplul gând al întoarcerii!

Copilăria, ca o flamură albă îl cheamă de departe, ori ca o sursă nealterată, singura care îl poate dezaltera. Aceasta poate fi găsită numai în copilărie.

Violența sexuală există.

Autorul atâtor drame sumbre, scriitorul care e obsedat de cele mai sinistre imagini ale patimilor — imaginația sa fiind literalmente bântuită de monștri — se întoarce iarăși și iarăși spre copilărie, ca spre țărmul binecuvântat. Dar, cu adevărat, tărâmul fermecat al copilăriei este acela pe care-l are în urmă. André Malraux mărturisește în Antimemoriile sale că-și detestă copilăria. El nu s-a întors niciodată spre trecutul acela inform al universului transfigurat de harul copilului.

Mauriac, dimpotrivă, e perfect conștient că a scrie, pentru el, înseamnă a încerca neîncetat să recreeze acea lume a încântării. Eu n-am ieșit niciodată, cu totul, din copilăria mea. Acel culoar al apartamentului pe care familia Mauriac — văduva cu cei cinci copii ai săi Cauta?

i femeie tonneine îl ocupa în casa bunicii, acel culoar în care mama lui François se plimba în amurg, făcându-și rugăciunile, îi apare scriitorului bătrân drept un loc sacru.

Dar cât de hâde erau unele aspecte ale vieții în acele odăi burgheze ale sfârșitului de veac. Sumbră în rigorile din jur, în tipicul, în veninul ascuns al intereselor sordid- materiale, urmărite cu înverșunare. Sumbră în moartea mereu prezentă în casa din Langon. Hagiografia familiară transfigura morțile. Tatăl — de asemenea agnostic — ar fi întins mâna după crucifix: pentru ca să-l sărute, spunea mama, pentru ca să se scarpine, spunea bunicul.

Mauriac știe că în valea verde Compara? i pre? ul de dating copilăriei sale, lucrurile și făpturile nu erau exclusiv pure și luminoase. Chiar și viața lui în acei primi ani, Cauta? i femeie tonneine cum și-o amintește, avea atâtea umbre. Umbrele, Cauta? i femeie tonneine, dispar, sau, mai exact, devin nori de lumină atunci când bărbatul pășind prin viață își revede copilăria transfigurată.

Mauriac ca și Proust regretă tandrețea, Cauta?

fete sexy din Iași care cauta barbati din Sighișoara

i femeie tonneine pierdută. Niciodată nu va mai fi iubit ca atunci. Dar, încă o dată, nu bucuriile copilăriei, ci nevinovăția ei îi dau acea grație transfiguratoare de neuitat. Ce fel de experiență infantilă l-a marcat pe Mauriac pentru întreaga sa existență?

Crue Tarn 2021

Știm că nu toate cheile sunt la fel. Un examen psihanalitic ar revela anumite aspecte ascunse ale relațiilor dintre micul Francois și mama lui, ori tatăl său mort, ori frații și rudele sale. Un fapt e cert: copilăria sa este atât de legată de comunitatea familială încât nașterea sa se va petrece târziu, o dată cu ruptura cordonului ombilical care multă vreme l-a ținut legat de matricea familială.

Și ne putem îndoi, chiar, că o asemenea ruptură s-a petrecut vreodată, cu totul. Copilul nu era ținut departe numai de furtuni — ceea ce era firesc — oi și de orice curent de aer. El era apărat de orice imagine a răului. Mauriac îl iubește pe Pascal incomparabil barbat singur caut femeie brus mult decât pe Rousseau.

Dar în ce privește natura nu natura Cauta? i femeie tonneine, firește el o vede bună, binecuvântată. Deloc pascalian, deloc jansenist, natura — flori, copaci, animale — îl încântă.

Ne miră faptul că — după știința noastră — Mauriac nu-l amintește niciodată în opera sa pe Teilhard de Chardin, fiu al aceleiași eclezii din care făcea și el parte, marele naturalist și îndrăgostit al cosmosului. Pentru romancierul nostru ca și pentru omul de știință, natura este, în esența ei, bună, divină.